Înecat în valurile acestei lumi
Strig la Domnul, la ajutorul meu.
Căzut jos la pămnât, nu uit că Îl am pe El
Care în nevoi m-ă sprijină mereu.

Învolburat de norii ce s-au adunat,
De groaza viitorului apropiat
Eu aleg să nu mă înspăimânt,
Să am în credere în planul Lui cel sfânt.

Prizonier în durere şi cruzime,
Unde toată lumea caută-o mângâiere
Eu am pace ce-am primit-o în dar
De la Isus, Cel care a murit la calvar.

Încătuşat de îngirjorarea, ce bate la uşă mereu,
Alergăm în lung şi lat, să găsim alinarea.
Doar la El, pace cupride sufletul tău
Doar la Domnul Minunat, o găseşti dacă vrei.

Încuiat în lumea acesta, ce trebuie să o trăieşti
Dar nu oricum ci cu Domnul până-n cer.
Dacă vrei să ai cunună, nu o coroană de spini
Atunci drumul ce l-a parcurs El trebuie să-l parcurgi şi tu.

Manipulat de lume, de cei bogăți
De cei ce doar te folosesc, şi nu dau doi bani.
O să ajungi la capăt şi o să conştentizezi
Că nu sa meritat truda pentu averii.

Ajungi bătrân, doar tu şi singurătatea,
Şi regreți cu-amar că nu ai ascultat
Că după moarte nimic nu poți schimba,
Că nu ai prețuit îndemnul, ce ți-a fost dat.

Prins în gândul ce te duce la amar
Că măreția şi nepăsarea te-au depărtat de rai
Regreți acum şi-ți pare rău, că nu ai încercat
Dar poate Domnul în durerea ta te iartă de tot ce-ai făcut rău.